Inseminarea intrauterina
Procedeul presupune introducerea în cavitatea uterina a spermei prelucrate în laborator în medii speciale. Acesta se realizeaza în momentul ovulatiei care poate fi provocata spontan sau dupa stimulare ovariana.
Dezvoltarea foliculara este monitorizata prin ecografie endovaginala, iar ovulatia este declansata prin administrarea de inductori ai ovulatiei. De obicei sperma este proaspata recoltata de la partener, dar se poate folosi si sperma congelata a partenerului, iar atunci când este cazul sperma donata de la o bance de sperma. Sperma este concentrata si îmbogatita, dupa care este introdusa în uterul pacientei cu ajutorul unui cateter special.
Dupa 14 zile se testeaza prezenta sarcinii prin determinarea valorilor sanguine al hormonului beta-HCG.
Inseminarea intrauterina este indicata atunci când factorul masculin este implicat în patogenia infertilitatii, în infertilitatea idiopatica, anovulatorie, sau de cauza cervicala. În cazurile cu spermograma sever afectata dar si în insuficienta ovariana sau în obstructia tubara, atunci când inseminarea intrauterint nu este posibila, se recurge la fertilizarea in vitro.
În cazurile cu azoospermie sau teratospermie se poate face inseminare cu material seminal procurat de la o banca de sperma. În acesta situatie cuplul poate alege donorul dupa caracteristicile fizice dorite.
Rata de succes este de 8-12% per ciclu si de 40-60% dupa 3-6 cicluri de IUI.
